

Atlantida
Proiect de atestat
Colegiul National Petru Rares Suceava
Coordonator:
prof. Marius Ududec
Absolvent:
Ostapciuc Diana Miruna

Introducere
Atlantida ("insula lui Atlas") este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon (Timaios și Critias). Atlantida a coexistat o perioadă de milioane de ani, cu Lemuria (un alt continent, ipotetic pierdut) care se întindea pe actuala zonă a oceanului Pacific și a Oceanului Indian, și pe o parte a Africii și Europei de astăzi. În relatarea lui Platon, Atlantida cunoscută și sub numele de insula Poseidonis, era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest. Atlantida a fost locuită de oameni din toate cele patru rase omenești, având o populație diversă. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean.
Abordari ale problemei Atlantidei in istorie
In antichitate
In evul mediu
In perioada Renasterii
In epoca moderna

Localizari ipotetice ale Atlantidei
-
Atlanticul de sud, așa-numita Atlo
-
Antarctica (polul sud)
-
Tartessos (era un oraș portuar pe coasta sudică a peninsulei Iberice, în Andaluzia de astăzi, în Spania, la gurile râului Guadalquivir)
-
Capul Spartel
-
Creta
-
Thera (astăzi numit și Santorini)
-
Tantalis
-
Marea Neagră
-
Troia (este un oraș lengendar, unde s-a desfășurat războiul Troian)
-
Irlanda
-
Cuba
Povestea ţesută de Platon şi cei care i-au urmat s-a prăbuşit sub greutatea datelor oferite de ştiinţă. Ipoteza scufundării Atlantidei ca urmare a unui cutremur devastator nu poate sta în picioare pentru că fundul Oceanului Atlantic a fost cartografiat, iar concluzia a fost că nu există întinderi mari de pământ scufundate la mare adâncime, precizează Joel Levy în cartea sa.
Este de domeniul evidenţei că Atlantida descrisă de Platon nu există, dar poveştile legate de continentul dispărut ar putea avea totuşi o bază reală. Oamenii de ştiinţă argumentează că Platon şi discipolii săi este posibil să fi greşit traducerea poveştii legată de Atlantida, ce fusese preluată de la un preot egiptean, sau să o fi prezentat în mod deliberat puţin distorsionată.
De pildă, se crede că Atlantida ar fi existat mai degrabă în jurul anului 900 î.Hr. şi nu în anul 9000 î.Hr., aşa cum s-a scris, iar dimensiunile sale să fi fost mult mai reduse, ceea ce creşte considerabil numărul de posibile locaţii unde s-ar fi putut scufunda, se detaliază în lucrarea ”Istorii pierdute”. Posibilele locaţii ale Atlantidei pornesc de la insula Creta, partea vestică a strâmtorii Gibraltar, Tartessos, un oraş-stat din sudul Spaniei, care a existat în jurul anului 1.000 î.Hr., şi până la Irlanda şi Antarctica.
Indiferent dacă a existat sau nu, Atlantida a oferit omenirii un punct de plecare în ceea ce priveşte provenienţa civilizaţiei. Sunt puţine date despre preistorie, pe parcursul căreia omul nu pare să fi avut istorie, deşi, din punct de vedere anatomic, omul modern există de cel puţin 100.000 de ani. În acest context, Atlantida vine să acopere cumva o parte din acest gol în istorie, în ciuda faptului că nu s-a dovedit de-a lungul vremii că aceasta ar fi existat cu adevărat, concluzionează Joel Levy în cartea sa.
Interpretari artistice si influentele acestora
Atlantida a influențat și lumea artistică, alături de cea ștințifică, și a condus la creearea anumitor opere muzicale, sculpturi și tablouri.
○ Picturile scufundării Atlantidei sunt relativ rare. În secolul al XVII-lea a fost pictat „The Fall of Atlantis”, de François de Nomé, care arată un val al mării ce se îndreaptă spre un oraș în stil baroc. Stilul arhitectural nu este foarte diferit de „The Last of Atlantis”, din 1928, realizat de Nicholas Roerich.


„The Last of Atlantis”, din 1928, realizat de Nicholas Roerich.
„The Fall of Atlantis”, de François de Nomé
De asemenea, în anul 2003 a fost construită statuia “The Man of Atlantis”, care se află și în ziua de astăzi în Bruxelles, Belgia. Această statuie are o semnificație sumbră, ce sugerează viitorul destin al omeniei, după părerea artistului. Sculptorul Luk van Soom consideră Atlantida un simbol, care indică decursul existenței omeniei, care va ajunge să se desfășoare în apă, din cauza încălzirii globale.

“The Man of Atlantis”, sculptat de Luk van Soom
Pe de altă parte, mitul Atlantidei a influențat și lumea operelor scrise, facând parte din începutul genului de ficțiune. Tematica acestui mit este întâlnită, de exemplu, în operele cunoscutului scriitor Jules Verne - “20.000 de leghe sub mări” este unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Jules Verne, apărut între 1869-1870. Acesta este un fel de roman inițiatic, în care se împletesc elemente didactice, aventurile, imaginarul și confruntarea cu necunoscutul. În această carte, Jules Verne anticipează tehnologia submarinului, ale cărui modele primitive existau deja la data publicării romanului.

- ilustrare din opera citată ce indică rămășițele Atlantidei -
Evident, enigma Atlantidei, despre care s-au scris, pana acum, peste 5 000 de volume si de articole, nu este inca rezolvata. Ca se vor gasi sau nu dovezi de necontestat, Atlantida va ramane un reper important in istoria culturii si a civilizatiei umane.